GRĂITÓR, -OÁRE, grăitori, -oare, adj. Care grăiește; (în special) convingător, elocvent, concludent. Dovadă grăitoare. [Pr.: gră-i-] – Grăi + suf. -tor. Vezi definitia »

CONVERTIZÓR s.n. 1. Dispozitiv mecanic pentru transformarea unei mișcări sau a unei forțe. 2. Cuptor pentru afinarea metalelor (mai ales pentru transformarea fontei în oțel). 3. Transformator electric simplu. 4. Mașină pentru transformarea grișului în făină. [< fr. convertisseur]. Vezi definitia »

AGRIMENSÓR s. m. specialist în agrimensură. (< it. agrimensore) Vezi definitia »

ZĂVÓR, zăvoare, s. n. 1. Încuietoare la uși, uneori și la ferestre, constând dintr-o mică bară mobilă care intră într-o ureche fixată în toc; ivăr. 2. Dispozitiv folosit pentru blocarea mecanică, comandată sau automată, a unuia dintre organele mobile principale ale unui aparat, ale unei mașini etc. 3. (Pop.; la pl.) Cătușe, fiare. 4. (Reg.) Despicătură lungă din trunchiul unui copac; leaț întrebuințat la facerea gardurilor; răzlog. – Din sl. zavorŭ. Vezi definitia »

ÎMBLĂTITÓR, -OÁRE, îmblătitori, -oare, s. m. și f. Persoană care îmblătește. Îmblăti + suf. -tor. Vezi definitia »