PARATONÍE, paratonii, s. f. 1. (Med.) Tulburare a tonusului muscular. 2. (Bot.) Întârziere a unor mișcări la plante sub influența unor stimuli externi. – Din fr. paratonie. Vezi definitia »

OMATIDÍE, omatidii, s. f. Fiecare dintre elementele care constituie ochiul compus al insectelor. – Din fr. ommatidie. Vezi definitia »

SIGILOGRAFÍE s. f. disciplină auxiliară a istoriei care studiază sigiliile; sfragistică. (< fr. sigilographie) Vezi definitia »

OCRODERMÍE s. f. carotenodermie. (< fr. ochrodermie) Vezi definitia »

isteríe (isteríi), s. f. – Boală nervoasă manifestată prin accese de rîs sau de plîns, convulsii etc. – Var. histerie. Fr. hystérie. – Der. isteric, adj., din fr. hystérique; istericos, adj. (isteric), din ngr. ὐστεριϰός, sec. XIX, înv.; istericó, s. n. (isterie), din ngr. ὐστεριϰόν (Gáldi 203); istericale, s. f. pl. (isterie), din ngr. ὐστεριϰά. Vezi definitia »