PRONÁOS, pronaosuri, s. n. 1. Parte a bisericilor creștine (situată la intrare) care precedă naosul. 2. Încăpere a unui templu grec, situată în fața sanctuarului și servind drept vestibul. – Din ngr. prónaos. Vezi definitia »

ACADEMOS (în mitologia greacă), erou din Atica. A arătat Dioscurilor unde era ascunsă sora lor, Elena, răpită de Teseu. În grădina lui A. din apropierea Atenei, Platon și-a instalat școala sa folozofică, numită Academia. Vezi definitia »

CEREMONIÓS, -OÁSĂ adj. Potrivit unor reguli de politețe exagerată, formală. [Pron. -ni-os. / cf. fr. cérémonieux]. Vezi definitia »

CHITROS, chitroși, s.f 1.Zgârcit Vezi definitia »

ERIZIPELATÓS, -OÁSĂ adj., s. m. f. (suferind) de erizipel. (< fr. érysipélateux) Vezi definitia »