HÂRBÁREȚ, -IȚĂ, hârbareți, -ițe, adj. 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Hoinar; hârbar, afemeiat. – Din hârb + suf. -areț. Vezi definitia »

bistríț (bístriță), adj. – Acidulat, acru; se spune mai ales despre o varietate de prune. Sl. *bystrĭcĭ, de la bystrŭ „rapid; iute” (DAR). Se folosește în Mold. și Trans.; cf. iute. De aceeași origine este toponimul Bistrița. Vezi definitia »

SCRIBĂRÉȚ, scribăreți, s. m. (Rar) Scriitor prost, lipsit de talent; literat care scrie mult și prost. – Scrib + suf. -ăreț. Vezi definitia »

a trage pe făcăleț expr. (vulg. – d. bărbați) a avea un contact sexual. Vezi definitia »

Moț, român locuitor al zonei Țara Moților din Munții Apuseni. Denumirea de „topi” sub care mai sunt cunoscuți moții provine din limba germană: „Die Zopfen”. plural: topi Vezi definitia »