METÓDĂ s.f. 1. Ansamblu de mijloace socotite proprii pentru realizarea unui scop; mod de executare a unui lucru. ♦ Totalitatea procedeelor practice cu ajutorul cărora se predă o știință, o disciplină. ♦ Manual care conține principiile de învățare a unei limbi, a unui instrument muzical etc. 2. Mod de a studia, de a cerceta fenomenele naturii și ale societății. [< germ. Methode, fr. méthode, lat., gr. methodos < gr. meta – după, hodos – cale]. Vezi definitia »

CINERÁMĂ s. f. cinematograf cu ecran lat, în care proiectarea se face prin juxtapunerea imaginilor de la trei aparate de proiecție diferite, sincron. (< fr. cinérama) Vezi definitia »

BÂNTUIÁLĂ, bântuieli, s. f. (Pop.) Supărare, necaz, vătămare. Să le păzească de orice răutăți și bântuieli (ISPIRESCU). – Din bântui + suf. -eală. Vezi definitia »

TEÓRBĂ s.f. Instrument muzical mai mare ca lăuta, care are coarde speciale pentru sunetele grave. [Pron. te-or-. / < fr. théorbe]. Vezi definitia »

mare sculă (de/pe basculă) expr. (peior. – d. oameni) grozav, teribil, formidabil. Vezi definitia »