PROGRAMÁRE s. f. 1. acțiunea de a programa; operația de elaborare a programului în vederea rezolvării unei probleme la calculatorul electronic. 2. ramură a matematicii aplicate care studiază principiile și metodele de rezolvare pentru probleme de optimizare ce apar în planificare. ♦ ~ liniară = cea mai simplă formă a programării matematice, care se ocupă cu studiul problemelor de maximizare sau minimizare a unei funcții liniare cu mai multe variabile. (< programa) Vezi definitia »

PUȘCĂRÍRE, pușcăriri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a pușcări și rezultatul ei. – V. pușcări. Vezi definitia »

SUDÁRE, sudări, s. f. Acțiunea de a (se) suda și rezultatul ei; sudaj, sudat¹, sudură. – V. suda. Vezi definitia »

FÂSÂÍRE, fâsâiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a fâsâi și rezultatul ei. [Var.: fâsăíre s. f.] – V. fâsâi. Vezi definitia »

PREAVERTIZÁRE s.f. Avertizare prealabilă; preavizare. [< pre- + avertizare]. Vezi definitia »