zăbún (-ne), s. n. – Haină lungă, anteriu. – Var. zăbon, zobon. Mr. țipune. It. giubonne, ven. zupon, prin intermediul sb. zubun, bg. zobun (Miklosich, Fremdw., 138; Miklosich, Slaw. Elem., 23; Conev 83), mag. zubbony (Diez, Gramm., I, 446), tc. zubun (Roesler 592; Șeineanu, II, 379), cf. ngr. ντσιπούνι (› mr.). Mag. zabun (Edelspacher 24) și bg. zăbun (Capidan, Raporturile, 225) provin din rom. Vezi definitia »

magiun;gem de prune,(regionalism din nordul Moldovei-Iasi) Vezi definitia »

TELESCÁUN s. n. 1. teleferic cu scaune suspendate de un cablu în circuit. 2. scaun suspendat pe cablu la intervale fixe. (< tele²- + scaun) Vezi definitia »

tutún (-nuri), s. n. – Tabac. – Var. Mold. tiutiun. Mr. tutune. Tc. tütün (Roesler 604; Șeineanu, II, 370; Lokotsch 2121), cf. ngr. τυοτούνι, bg., rus. tiutiun, sb. tutun. Este cuvînt oriental, cf. cuman. tutun „fum” (Kuun 125), aplicat posterior plantei. – Der. tutuni, vb. (a fuma); tutunărit, s. n. (dare asupra culturilor de tutun); tutungiu, s. m. (vînzător de tutun și de țigări), din tc. tütüncü (Ronzevalle 68); tutungioaică, s. f. (vînzătoare de tutun; fumătoare); tutungerie, s. f. (debit de tutun); tutuniu, adj. (de culoarea tutunului). Vezi definitia »

BEHISTUN, oraș antic în N Iranului, în masivul Zagros din prov. Luristan. Celebru prin reliefurile săpate în stîncă din ordinul regelui persan Darius I (516 î. Hr.), care glorificau victoria asupra uzurpatorului Guamatā. Sculpturile sînt însoțite de inscripții cuneiforme în trei lb.: persană, babiloneană și elamită. Vezi definitia »