STICLÉTE, sticleți, s. m. 1. Mică pasăre cântătoare cu penele viu colorate cu roșu, negru, alb și galben (Carduelis carduelis). ◊ Expr. A fi cu (sau a avea) sticleți (în cap) sau a-i cânta (cuiva) sticleții (în cap) = a avea idei bizare, toane; a fi țicnit, nebun. A-i scoate (cuiva) sticleții din cap = a face pe cineva să renunțe la ideile extravagante, a-l lecui de toane, de capricii. 2. (Arg.) Epitet dat în trecut unui sergent de stradă, unui funcționar al poliției. [Var.: (pop.) stigléte, stigléț s. m.] – Din scr. steglic, bg. stiglic. Vezi definitia »

INALTERABILITÁTE s. f. Calitatea de a fi inalterabil. – Din fr. inaltérabilité. Vezi definitia »

DIRECTIVITÁTE s. f. Proprietate a unui emițător sau receptor de a radia, respectiv de a capta unde (acustice sau electromagnetice) preferențial în sau din anumite direcții. – Din fr. directivité. Vezi definitia »

INCOMUTABILITÁTE s. f. (Mat.) Însușirea de a fi incomutabil. – Din fr. incommutabilité. Vezi definitia »

poeticaménte adv. (înv.) în manieră poetică; poeticește. Vezi definitia »