CALITATE (‹ fr., lat.) s. f. 1. (FILOZ.) Determinare nemijlocită și nemăsurabilă a naturii sau a felului de a fi al unui obiect, care face ca acesta să fie ceea ce este, iar, dacă dispare, să înceteze de a fi ceea ce este. ♦ Calități primare (originare) = proprietăți inerente corpurilor, inseparabile de ideea de materie, fie că le percepem sau nu: soliditatea, întinderea, forma, numărul, mișcarea și repaosul. Calități secundare (derivate) = proprietăți sensibile care există în corpuri doar ca posibilități de a produce senzații prin organele noastre de simț: culoare, sunet, miros, gust etc. 2. (LOG.) Proprietate formală a propozițiilor categorice. După c., propozițiile sînt afirmative sau negative. 3. Însușire (bună sau rea), fel de a fi (bun sau rău),; p. restr. caracteristică pozitivă, însușire bună. ♦ (EC.) Calitatea producției = noțiune economică complexă și dinamică al cărei conținut exprimă însușirile întregului proces de producție, ale ansamblurilor produselor rezultate, ale laturilor activității de concepție, ale tehnologiei de fabricație, ale nivelului organizării producției. ♦ Calitatea vieții = categorie sociologică desemnînd totalitatea posibilităților oferite individului de către societate în vederea organizării existenței sale după cerințele și dorințele proprii. ♦ Loc. În calitate de... = cu dreptul de..., ca..., fiind...

Sursa: DE