calpác (calpáce), s. n. – Căciulă înaltă cilindrică, din blană de oaie cu părul pe din afară. O purtau la început domnitorul și boierii, începînd din sec. XVIII au folosit-o și negustorii mai bogați. Tc. kalpak (Roesler 594; Șeineanu, II, 83; Lokotsch 1039; Ronzevalle 135); cf. ngr. ϰαλπάϰι, bg., sb. kalpak, mag. kalpag, rus. kolpag, fr. colback, it. colbàc, colbacche. Vezi definitia »

cinác¹ (cinág), cinácuri, s.n. (reg.) 1. harnașamentul calului. 2. mobilierul casei. 3. lucru, treabă. Vezi definitia »

popârțác¹, popârțáci, s.m. (reg.) preot; popă tânăr fără experiență; popoiac. Vezi definitia »

FLIC-FLAC s. n. (gimn.) săritură rapidă prin răsturnare înainte sau înapoi. (< fr., engl. flic-flac) Vezi definitia »

a avea fluturi în stomac expr. a fi îndrăgostit Vezi definitia »