ORIZÓNT s.n. 1. Linie care reprezintă intersecția aparentă a suprafeței Pământului cu bolta cerească. ◊ Orizont ceresc = cercul mare rezultat din intersectarea sferei cerești cu un plan perpendicular pe raza observatorului și care trece prin centrul Pământului. 2. (Fig.) Întindere a cunoștințelor, perspectivă; putere de orientare; nivel intelectual. 3. Strat sau ansamblu de strate de aceeași origine și aproximativ de aceeași vârstă, alcătuit în general din aceeași rocă. ♦ Totalitatea lucrărilor miniere care se află la același nivel. 4. Fundal (în teatru, în pictură etc.). [Var. orizon s.n. / < lat., gr. horizon, cf. fr. horizon, it. orizzonte]. Vezi definitia »

EXCREMÉNT, excremente, s. n. Materie rezultată din digestie, care se elimină din corpul oamenilor sau al animalelor prin anus; (materii) fecale; murdărie (1). – Din fr. excrément, lat. excrementum. Vezi definitia »

EXPERIMÉNT, experimente, s. n. Procedeu de cercetare în știință, care constă în provocarea intenționată a unor fenomene în condițiile cele mai propice pentru studierea lor și a legilor care le guvernează; observație provocată, experiență (2). – Din lat. experimentum. Vezi definitia »

PURULÉNT, -Ă adj. Cu puroi, care puroiază; supurant. [< fr. purulent]. Vezi definitia »

EXCITÁNT, -Ă adj. Care excită, care provoacă excitație; excitator. // s.m. și n. Substanță, factor, schimbare de mediu care poate provoca excitația unui organism sau a unui organ; stimulent. [Var. escitant, -ă adj. / cf. fr. excitant]. Vezi definitia »