ASCULTÁRE, ascultări, s. f. Acțiunea de a asculta și rezultatul ei. ◊ Expr. (Înv.) A fi (sau a sta etc.) sub ascultarea cuiva = a fi în slujba, sub autoritatea cuiva, a asculta de cineva. ♦ Făgăduință de deplină supunere făcută de monahi; ucenicie făcută de cel ce intră în monahism. Vezi definitia »

ZEÍRE s. f. Zeitate. (cf. zău) Vezi definitia »

ÎNOTÁRE, înotări, s. f. Acțiunea de a înota; înotat. – V. înota. Vezi definitia »

ÎNCHIPUÍRE, (2) închipuiri, s. f. 1. Faptul, puterea, capacitatea de a(-și) închipui; imaginație, fantezie. 2. Produs al imaginației; plăsmuire, ficțiune; iluzie; halucinație. ♦ Idee, gând, părere, opinie, presupunere (subiectivă, lipsită de temei). ♦ (Rar) Chip, imagine. ◊ Expr. O închipuire de... = un fel de..., ceva asemănător cu... – V. închipui. Vezi definitia »

PLĂSMUÍRE, plăsmuiri, s. f. Acțiunea de a plăsmui și rezultatul ei. [Var.: plăzmuíre s. f.] – V. plăsmui. Vezi definitia »