GĂURÍT², -Ă, găuriți, -te, adj. Care are una sau mai multe găuri, prevăzut cu una sau mai multe găuri; în care s-a făcut o gaură; care e plin de găuri; perforat², bortelit, bortit. ♦ Care s-a stricat, s-a degradat formând găuri. Haină găurită. [Pr.: gă-u-] – V. găuri. Vezi definitia »

LEUCÍT s. n. 1. mineral din grupa feldspatoizilor, conținând silicat de aluminiu și potasiu, în unele roci eruptive. 2. corpuscul din citoplasma celulelor vegetale. (< fr. leucite) Vezi definitia »

cotolnicít, -ă, cotolnicíți, -e, adj. (reg.) căzut în păcate grele; păcătuit. Vezi definitia »

BUFNÍT s. n. Bufnitură. – V. bufni. Vezi definitia »

FELIURÍT, -Ă adj. v. felurit. Vezi definitia »