MUȘCĂTÓR, -OÁRE, mușcători, -oare, adj. 1. Care mușcă; care provoacă o senzație dureroasă de arsură, de usturime. 2. Fig. (Despre persoane; p. ext. despre cuvinte) Plin de ironie; malițios, caustic, înțepător. – Mușca + suf. -ător. Vezi definitia »

FĂȚUITÓR, -OÁRE, fățuitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care fățuiește. 2. S. n. Rindea specială folosită pentru fățuirea sau pentru îndreptarea feței scândurilor sau a pieselor de lemn. 3. S. f. Unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe zid; drișcă. 4. S. n. Cuțit puțin curbat, cu două mânere, care servește, în tăbăcărie, la fățuirea manuală a pieilor. [Pr.: -țu-i-] – Fățui + suf. -lor. Vezi definitia »

BEȚIȘÓR, bețișoare, s. n. Diminutiv al lui băț. Vezi definitia »

petecitór, petecitóri, s.m. (înv.) cârpaci. Vezi definitia »

ROTISÓR s.n. (Franțuzism) Grătar pentru fripturi (cu surse de raze infraroșii sau de căldură electrică). [< fr. rôtissoire]. Vezi definitia »