BUH s. n. (Pop. și fam.; în expr.) A-i merge (sau a i se duce cuiva) buhul = a ajunge să fie foarte cunoscut (pentru faptele sale, de obicei reprobabile); a se spune despre cineva că... – Et. nec. Vezi definitia »

BONCIU H. (1893-1950, n. Iași), scriitor român. Poezie („Lada cu năluci”, „Eu și Orientul”), și proză („Bagaj”, „Pensiunea doamnei Pipersberg”) de factură expresionistă. Vezi definitia »

vruh (-hi), s. m. – Lăcustă. Mgr. βροῦχος, cf. sl. vruchŭ (Cihac, II, 467; Tiktin). Sec. XVII, înv., pare cultism. Vezi definitia »

STUH s. n. v. stuf. Vezi definitia »

BRUH interj. Exclamație scoasă de cel care este pătruns de frig. Vezi definitia »