oslúh (-huri), s. n. – Amendă. Sb. osluhivati „a asculta”. Termen administrativ, înv., cf. Pintea, Cercetări istorice, XIII, 143-5. Vezi definitia »

ZĂDÚH s. n. v. zăduf. Vezi definitia »

șiftúh s.n. (înv.) varietate de postav. Vezi definitia »

BURDÚH s. n. v. burduf. Vezi definitia »

ASPARUH (ISPERIH), han al bulgarilor (c. 644-c. 700) de pe Volga și din regiunea M. Azov care au migrat spre V, ocupînd prin luptă terit. dintre Dunăre și M-ții Balcani (c. 680). A întemeiat primul țarat bulgar care a fost recunoscut de bizantini în 681. Vezi definitia »