VRAC s. n. mod de depozitare și de transport al unui material granular (cereale, cărbuni etc.) fără ambalaj. (< fr. vrac) Vezi definitia »

VINGALÁC s.n. (Poligr.) Instrument de metal în care zețarul așază literele culese pentru textul de imprimat; culegar. [< germ. Winkelhaken]. Vezi definitia »

a-și pune capul sub comănac expr. (intl.) a se lăsa de furat. Vezi definitia »

iașmác (iașmácuri), s. n. – Văl cu care își acoperă fața femeile din Orient. Tc. yasmak (Tiktin). Sec. XIX, rar, înv. Cf. ngr. γιασμάϰι. Vezi definitia »

CELIÁC, -Ă adj. referitor la cavitatea abdominală. (< fr. coeliaque) Vezi definitia »