AMÓR, amoruri, s. n. ~ 2. (Livresc) Atașament, afecțiune. – It. amore. (lat. lit. amor) Vezi definitia »

BIMOTÓR adj., s. n. (avion) cu două motoare. (< fr. bimoteur) Vezi definitia »

RĂZUITÓR, -OÁRE, (1) răzuitoare, s. n. (2, 3) răzuitori, s. f. 1. S. n. Unealtă folosită la răzuirea lemnului sau a unor piese de metal. 2. S. f. Răzătoare. 3. S. f. Unealtă cu care se răzuiesc diferite obiecte (pentru a le curăța). ♦ Mașină cu care se îndepărtează radiculele de pe bobul de orez încolțit. ♦ Unealtă în formă de târnăcop mic sau de sapă cu care se curăță noroiul, gheața etc. adunate între șinele și contrașinele unui pasaj de nivel. [Pr.: -zu-i-] – Răzui + suf. -itor. Vezi definitia »

mosór (mosoáre), s. n. – Bobină, canetă. Tc. masur ‹ arab. ma’șūra (Eguilaz 449; Loebel 65; Șeineanu, II, 264; Lokotsch 1442), cf. ngr. μασούρι, alb., bg., sb. masur. Vezi definitia »

TURBOCOMPRESÓR s.n. Agregat compus dintr-un compresor de aer și o turbină, folosit de supraalimentarea cu aer a motoarelor Diesel sau a motoarelor cu explozie. [Cf. fr. turbocompresseur]. Vezi definitia »