TÚRĂ² s.f. (Șah) Piesă în formă de turn; turn¹ (2). [< fr. tour]. Vezi definitia »

HAGÁDĂ s.f. Povestire, însoțită de cântece tradiționale ebraice, referitoare la ieșirea evreilor din Egipt. [Pl. -de. / < germ. Haggada]. Vezi definitia »

pecíță, pecíțe și pecíți, s.f. (reg.) o jumătate de claie de grâu. Vezi definitia »

HÓRĂ¹, hore, s. f. 1. Dans popular românesc cu ritm domol în care jucătorii se prind de mână formând un cerc închis; cerc format de aceia care execută acest dans; melodia după care se execută acest dans. Dacă ai intrat în horă, trebuie să joci (= dacă te-ai apucat de un lucru, trebuie să te ții de el). ♦ (Pop.) Petrecere țărănească unde se dansează jocuri populare. ◊ Expr. A ieși la horă = a intra (ajungând la vârsta cuvenită) în rândul fetelor și al flăcăilor care joacă la horă. A se găti ca la horă = a se îmbrăca cu hainele de sărbătoare. 2. Fig. Scandal, tărăboi. 3. (Astron.) Coroană boreală. [Pl. și: hori] – Bg. horo (ngr. horos). Vezi definitia »

HEMÍNĂ s.f. (Chim.) Substanță formată din hem prin transformarea fierului bivalent în fier trivalent. [< fr. hémine, cf. gr. haima – sânge]. Vezi definitia »