ECONOMÍE, (2, 3) economii, s. f. 1. Ansamblul activităților umane desfășurate în sfera producției, distribuției și consumului bunurilor materiale și serviciilor. ♦ Economie națională = totalitatea activităților și interdependențelor economice la nivel macro- și microeconomic, coordonat pe plan național prin mecanisme proprii de funcționare. Economie politică = știință a administrării unor resurse și mijloace limitate, care studiază, analizează și explică comportamentele umane legate de organizarea și utilizarea acestor resurse. Economie de schimb = economie în cadrul căreia produsele muncii iau cu precădere forma de mărfuri. Economie naturală = economie în care bunurile materiale se produc direct pentru consum, fără intermediul schimbului. ♦ Ramură, sector de activitate (productivă). 2. Folosire chibzuită a mijloacelor materiale sau bănești, limitată la strictul necesar în cheltuieli; cumpătare, chibzuială, măsură. 3. (Concr.; la pl.) Bani agonisiți și păstrați pentru satisfacerea anumitor trebuințe. 4. Mod de întocmire, de orânduire a planului sau a părților unei lucrări, ale unei scrieri, ale unei legi etc.; alcătuire, compoziție. [Var.: (înv.) iconomíe, -ii s. f.] – Din fr. économie. Vezi definitia »

INSTILÁȚIE s. f. introducere a unui lichid medicamentos într-o cavitate a organismului, picătură cu picătură. (< fr. installation, lat. instillatio) Vezi definitia »

CENTAUROMAHÍE s.f. Lupta dintre centauri și lapiți (populație din Tesalia). [Cf. fr. centauromachie, lat. centauromachia]. Vezi definitia »

HISTEROPEXÍE s. f. fixare chirurgicală a uterului la peretele abdominal. (< fr. hystéropexie) Vezi definitia »

COROFILÍE s. f. relații homosexuale ale femeilor adulte cu fetițe. (< fr. corophilie) Vezi definitia »