corhăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și pl. corhănésc, imperf. 3 sg. corhăneá; conj. prez. 3 să corhăneáscă Vezi definitia »

BUTURUGENI, com. în jud. Giurgiu; 4.300 loc. (1991). Vezi definitia »

CĂRĂBĂNÍ, cărăbănesc, vb. IV. 1. Refl. (Fam.) A pleca repede (și pe furiș) de undeva; a se căra, a o șterge. 2. Tranz. (Reg.) A căra (1). ◊ Expr. A cărăbăni cuiva (la) pumni (sau palme, ciomege etc.) sau (intranz.) a cărăbăni cu pumnii (sau cu palmele, cu ciomegele etc.) = a da cuiva lovituri multe și îndesate cu pumnul (sau cu palma, cu ciomagul etc.), a bate tare pe cineva. – Probabil din expr. tc. çek arabayi (literal „trage-ți căruța”), influențată de a (se) căra. Vezi definitia »

TROIENÍ, troienesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi cu troiene (de zăpadă); a înzăpezi, a nămeți. ♦ Refl. A rămâne în mijlocul zăpezii; a se înzăpezi. 2. A acoperi un obiect îngrămădind ceva peste el; a forma grămezi, mormane; a îngrămădi, a aduna ceva la un loc. [Pr.: tro-ie-] – Din troian¹. Vezi definitia »

BÎRGĂUANI, com. în jud. Neamț; 4.476 loc. (1991). În satul Bălănești, biserică (1763). Vezi definitia »