INDIVIDUALIZÁRE, individualizări, s. f. Acțiunea de a individualiza și rezultatul ei. ♦ Adaptarea și aplicarea unei concepții, a unei legi etc. la cazuri particulare. ♦ Întruchipare a ideii artistice în imagini concrete, individuale; întruchipare a unei tendințe, a unei relații (sociale) etc. în figuri individuale tipice. [Pr.: -du-a-] V. individualiza. Vezi definitia »

INVECTIVÁRE s.f. Acțiunea de a invectiva. [< invectiva]. Vezi definitia »

SINTONIZÁRE, sintonizări, s. f. Faptul de a sintoniza; acordare a două sisteme oscilante, în special de înaltă frecvență, pentru a oscila cu aceeași frecvență. – V. sintoniza. Vezi definitia »

DEZNĂDĂJDUÍRE s. f. Faptul de a deznădăjdui; p. ext. deznădejde. ◊ Loc. vb. (Înv.) A aduce (pe cineva) la (sau în) deznădăjduire = a deznădăjdui; a exaspera. – V. deznădăjdui. Vezi definitia »

scodolíre, scodolíri, s.f. (înv.) scotocire. Vezi definitia »