STATOLÍT s. n. 1. nume dat unor concrețiuni calcaroase ale statocistelor. ◊ otolit. 2. concrețiune solidă intracelulară, la plante, care-și schimbă poziția liber sub influența gravitației. (< fr., engl. statolithe) Vezi definitia »

HĂRĂZÍT, -Ă, hărăziți, -te, adj. 1. Stabilit, hotărât dinainte; destinat (1). 2. (Înv.) Devotat, credincios, fidel. – V. hărăzi. Vezi definitia »

ÎMBĂTRÂNÍT, -Ă, îmbătrâniți, -te, adj. Care a devenit bătrân; cu înfățișare de bătrân. – V. îmbătrâni. Vezi definitia »

HEMOCÍT s.n. (Biol.) Celulă sanguină. [< fr. hémocyte, cf. gr. haima – sânge, kytos – celulă]. Vezi definitia »

GUNOÍT¹ s. n. Faptul de a (se) gunoi²; gunoire. – V. gunoi². Vezi definitia »