DEPÓZIT, depozite, s. n. 1. Loc, clădire în care se păstrează materiale de construcție, mărfuri etc., magazie. ♦ Formație militară care aprovizionează unitățile armatei cu materiale, muniții etc. 2. Ceea ce se depune spre păstrare; (în special) bani sau hârtii de valoare depuse în păstrare la o instituție bancară. ◊ Loc. adv. În depozit = în păstrare. ♦ Depozit legal = fond de cărți constituit prin predarea obligatorie de către tipografii și edituri a unui număr de exemplare din fiecare volum tipărit marilor biblioteci publice din țară. 3. Strat format prin sedimentarea substanțelor solide dizolvate sau aflate în suspensie într-un lichid; sediment. – Din lat. depositum (cu unele sensuri după fr. dépôt). Vezi definitia »

deosebit, exceptional, superior, remarcabil, excelent. Vezi definitia »

MANGĂLUÍT¹ s. n. Mangăluire – V. Mangălui. Vezi definitia »

secfestrarisít, secfestrarisítă, adj. (înv.; despre bunuri mobile sau imobile aflate în litigiu) sechestru. Vezi definitia »

PRIBEGÍT s. n. (Rar) Faptul de a pribegi. – V. pribegi. Vezi definitia »