Definita cuvantului băutură
BĂUTÚRĂ, băuturi, s. f. 1. Lichid care se bea pentru a astâmpăra setea, ca doctorie etc.; (prin restricție) vin, bere, țuică etc. 2. Băut1. ♦ Chef (1). O dusesem într-o băutură (M. I. CARAGIALE). [Var.: (reg.) beutúră s. f.] – Lat. *bibitura.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu băutură
ZIULÍCĂ, ziulíci, s.f. ~ ◊ Expr. Cât e ziulica (și noaptea) de mare = cât ține ziua, un interval de timp mare. Vezi definitia »
SMÉURĂ s. f. v. zmeură. (și DLRLC) Vezi definitia »
ispítă (ispíte), s. f. – 1. Cercetare, investigație, studiu, examen. – 2. Efort, sforțare. – 3. Probă, încercare, experiment. – 4. Experiență, cunoaștere directă. – 5. Ademenire, seducere, tentație. Sl. ispytĭ, cf. bg. ispit (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Miklosich, Lexicon, 267; Cihac, II, 151; DAR) sau postverbal de la ispiti (Tiktin). Toate uzurile sînt înv., cu excepția ultimului. – Der. ispiti, vb. (a căuta, a cerceta, a examina; a întreba; a spiona; a încerca, a căuta să; refl., a se încumeta, a fi tentat; a pune la încercare; a tenta, a seduce), din sl. ispitati (toate uzurile sînt înv., cu excepția ultimului); ispiteală, s. f. (probă, încercare), înv.; ispititor, adj. (ademenitor); ispitaci, adj. (capabil, iscusit), format ca iscodaci. Vezi definitia »
smîntînă s. f. – Spumă, cremă de lapte. Sl. *sŭmętana, de la sŭmętati, sŭmęstą „a amesteca, a agita” (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Lambrior 100; Cihac, II, 352; Tiktin; Byhan 319; Berneker, II, 44; Rosetti, GS, V, 158), cf. bg. smetan, slov. smetana, pol. śmietana, ceh., rus. smetana, lituan. smantas. Numai rom. presupune o formă sl. cu ę, celelalte limbi sl. presupun *sŭmetana, Vasmer, II, 672. S-a opus acestei der. îndoiala în ce privește trecerea an ‹ în, care nu există în elementele sl., cf. jupîn, stînă; pentru a depăși dificultatea, s-a atribuit împrumutului o dată mai veche anterioară sec. X, explicație ce nu pare cea mai bună, cf. stăpîn. Der. de la un lat. *mantana ‹ mantum (Pușcariu, Dacor., III, 386; Pușcariu, Lr., 286) sau *mattana ‹ matta (Giuglea, Dacor., III, 616; Skok, Arhiv za Arbanašku Starinu, II, 339) este încă și mai îndoielnică. Philippide, II, 15, crede că ar putea fi cuvînt autohton. Cf. REW 5424N. Der. smîntîni, vb. (a lua smîntîna de pe lapte); smîntînică, s. f. (plantă, Galium cruciatum); smîntînos, adj. (cu multă smîntînă). Vezi definitia »
GLICOGENÁZĂ s. f. enzimă din celula hepatică capabilă a transforma glicogenul în glucoză. (< fr. glycogénase) Vezi definitia »