Definita cuvantului bea
BEA, beau, vb. II. 1. Tranz. (Adesea fig.) A înghiți, a consuma un lichid. ◊ Expr. A bea paharul până-n fund = a îndura un necaz, o durere până la capăt. (Fam.) Doar n-am băut gaz, se spune ca răspuns negativ la o propunere nepotrivită. 2. Intranz. A consuma băuturi alcoolice. ◊ Expr. A bea în sănătatea (sau în cinstea) cuiva = a închina cu un pahar de băutură pentru cineva, făcându-i urări. ♦ A cădea în patima beției. ♦ Tranz. (Fam.) A sărbători pe cineva (printr-un chef sau printr-o petrecere), a consuma băuturi în cinstea (și pe socoteala) cuiva. 3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ◊ Expr. A-și bea și cămașa = a cheltui totul pe băutură. A-și bea și mințile = a bea până la inconștiență sau până la nebunie. 4. Tranz. (Pop.) A fuma. Nu mai beau tabac (CAMILAR). – Lat. bibere.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bea
răncureá, răncuréle, s.f. (reg.) crenguță, rămurea. Vezi definitia »
PÁISPREZECELEA, -ZECEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; adesea cu valoare adjectivală) Care se află între al treisprezecelea și al cincisprezecelea. [Var.: pátrusprezecelea, -zecea num. ord.] – Paisprezece + le + a. Vezi definitia »
acceá (-éle), s. f. – Monedă veche de aramă, bătută în Moldova, în 1573, de domnul Ioan Vodă cel Cumplit. < Tc. akça (DAR). Vezi definitia »
RECREÁ2 vb. tr. a crea din nou. (< fr. recréer) Vezi definitia »
luleá (luléle), s. f. – Pipă. – Var. (Banat) lulă. – Mr. lule, megl. lulă. Tc. lüle (Roesler 597; Șeineanu, II, 239; Miklosich, Türk. Elem., II, 120; Berneker 744; Lokotsch 1336), cf. ngr. λουλές, alb., bg., sb. lula. Vezi definitia »