Definita cuvantului bec
BEC, becuri, s. n. 1. Balonaș de sticlă prevăzut cu un filament care devine incandescent și răspândește lumină când e străbătut de un curent electric. ◊ Bec de siguranță = dispozitiv de siguranță care oprește un aparat, o instalație etc. în caz de deranjament. 2. (Înv.) Parte a unei lămpi cu gaz aerian în care se formează flacăra. ♦ (Azi determinat prin „de gaz”) Arzător pentru gaz, folosit pentru iluminat sau pentru încălzit. ◊ Bec de sudură(sau de sudaj) = piesă la aparatul de sudură, prin care ies gazele. – Fr. bec [de gaz].
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bec
PARAPITÉC s.m. (Pal.) Gen de primate fosile, constituind primul strămoș al omului. [< fr. parapithèque]. Vezi definitia »
ȘNEC s.n. Transportor pentru materiale pulverulente sau în formă de pastă, la care antrenarea materialului se efectuează cu ajutorul unei benzi elicoidale sau al unor palete fixate pe un arbore care se rotește; transportor-melc. [< germ. Schnecke]. Vezi definitia »
demiséc (vin ~) adj. m.; pl. f. demiséci Vezi definitia »
sârmali-elec, s.f. – (turc. înv.) tunică scurtă prinsă cu sârmă Vezi definitia »
RAMSTEC s.n. Denumire adaptată după fr. romsteck, rumsteck și engl. rump steak, pentru tranșă de carne (stec) din vrăbioară de vacă, pregătită la grătar sau prăjită. Vezi definitia »