Definita cuvantului becață
BECÁȚĂ, becațe, s. f. Numele a trei păsări călătoare cu ciocul lung, cu carnea gustoasă, care trăiesc în regiuni mlăștinoase. (Capella gallinago, media, Limnocryptes minimus). – După fr. bécasse.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu becață
DESÁGĂ, desagi, s. f. Traistă formată din două părți, care se poartă pe umăr sau pe șa. ♦ Fiecare dintre cele două părți ale acestui obiect; p. ext. traistă. [Var.: deság s. m.] – Din ngr. disákki(on), bg. disagi. Vezi definitia »
fáimă s. f. – Reputație, renume, celebritate. – Var. (înv.) famă. Lat. fama, dar der. directă pare incertă; este mai curînd cuvînt neol., format din latină pe baza modelului lui defăima (Candrea, Rom., XXXI, 308; Tiktin; Pușcariu 495; DAR; REW 3246). Sec. XIX. – Der. faimos, adj. (renumit, celebru). Vezi definitia »
ZEÁDĂ s. f. (Var.) Zadă. Vezi definitia »
căpătúșcă s.f. (reg.) basma. Vezi definitia »
HIDROIZODINÁMĂ s. f. curbă care unește punctele de egală presiune ale unui strat acvifer sub acțiunea și în timpul drenării lui. (după fr. hydroisodinamique) Vezi definitia »