BĂTRÂNÍȘ s. m. Plantă erbacee cu flori albastre sau liliachii, cultivată ca plantă ornamentală (Erigeron canadensis). – Din bătrân + suf. -iș. Vezi definitia »

perpedúș, perpedúși, s.m. (reg.) pițigoi albastru. Vezi definitia »

călăraș, călărași s. m. (er., iron.) bărbat viril. Vezi definitia »

TOVÁRĂȘ, -Ă, tovarăși, -e, s. m. și f. 1. Persoană considerată în raport cu alta, de care este legată prin viața sau prin activitatea dusă în comun sau prin lupta pentru aceeași cauză. ◊ Tovarăș (sau tovarășă) de viață = soț (sau soție). 2. Termen folosit între comuniști când se adresează unul altuia sau când vorbesc despre un al treilea. 3. Epitet dat unei ființe, de obicei animal, care însoțește pe cineva (în mod constant); ființă credincioasă cuiva. 4. Asociat, părtaș (într-o afacere). 5. S. f. art. (Fam., ieșit din uz) Educatoare, învățătoare sau dirigintă în școala generală. – Din ucr. tovaryš, rus. tovarișci. Vezi definitia »

aléș, adv. – În mod perfid. Mag. les „pîndă”, cu -a propriu formațiilor adv. (Cihac, II, 476; DAR). – Der. aleșui, vb. (a spiona, a pîndi, a face o ambuscadă). Vezi definitia »