Definita cuvantului beilic
BEILÍC, beilicuri, s. n. (Înv.) 1. Conac în care se găzduiau beii sau demnitarii turci veniți ca trimiși ai Porții în țările românești. 2. Cumpărătură de oi (făcută cu de-a sila) pe seama sultanului, la prețuri stabilite dinainte; dijmă (în oi) plătită stăpânirii. 3. Muncă gratuită în folosul beiului sau al stăpânirii. – Tc. beylik.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu beilic
ETÍLIC, -Ă, etilici, -ce, adj. Care conține etil; pe bază de etil. ◊ Alcool etilic = alcool. Eter etilic = eter (1). – Din fr. éthylique. Vezi definitia »
ceamfistíc s.n. (înv.) con de pin. Vezi definitia »
MAGMÁTIC, -Ă adj. referitor la magmă și la magmatism. ♦ rocă ~ă = (sau eruptivă) = rocă rezultată din procesul de solidificare a magmei. (< fr. magmatique) Vezi definitia »
ETIMOLÓGIC, -Ă, etimologici, -ce, adj. Care aparține etimologiei, privitor la etimologie; bazat pe etimologie. ◊ Ortografie etimologică = ortografie în care principiile scrierii cuvintelor se bazează pe etimologia lor. – Din fr. éthymologique, lat. etymologicus. Vezi definitia »
MOFÉTIC, -Ă adj. Referitor la mofetă; specific mofetei. [< fr. mofettique]. Vezi definitia »