ANOFÉL, anofeli, adj. m. (În expr.) Țânțar anofel = țânțar care propagă malaria (Anopheles maculipennis). – Fr. anophèle (< gr.). Vezi definitia »

cel care selectează oameni, personal în vederea angajari evaluator inițial a personalului pentru angajare Vezi definitia »

vătăjél, vătăjéi, s.m. (înv.) 1. șef de muncitori la o moșie. 2. cavaler de onoare la nuntă. 3. comisar sau subcomisar de mahala. Vezi definitia »

CĂLUȘÉL, călușei, s. m. 1. Căluț (1). 2. (La pl.) Instalație alcătuită din mai mulți căișori de lemn pe care încalecă copiii și care se învârtesc în jurul unui ax, fiind suspendați de niște bârne transversale; carusel, căișori. 3. Căluț (3). 4. Căluș (6). – Cal + suf. -ușel. Vezi definitia »

MUSCÉL, muscele, s. n. Culme deluroasă prelungită, puțin înaltă și cu povârnișuri domoale, care face tranziția între regiunea de munte și cea de deal, fiind de obicei acoperită cu pășuni, fânețe și livezi cu pomi fructiferi. [Var.: mușcél s. n.] – Et. nec. Vezi definitia »