Definita cuvantului belea
BELEÁ, belele, s. f. Neplăcere, necaz, încurcătură, bucluc. ♦ (Concr.) Sarcină, povară. – Tc. belâ.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu belea
nucceá, nuccéle, s.f. (reg.) 1. brândușă-de-toamnă. 2. brândușă-de-primăvară. Vezi definitia »
sichimeá, sichiméle, s.f. și interj. 1. (s.f.; înv.) secătură, derbedeu. 2. (interj.) cuvînt care exprimă o atitudine de nepăsare. Vezi definitia »
exprimarea cucintului Vezi definitia »
BUCHEÁ s. f. v. buche. Vezi definitia »
a ști ce-i poate pielea (cuiva) expr. a cunoaște foarte bine profilul moral al cuiva. Vezi definitia »