ORDONÁNȚĂ, ordonanțe, s. f. 1. Dispoziție scrisă emisă de o autoritate administrativă, judecătorească etc., act care conține această dispoziție. ◊ Ofițer de ordonanță = ofițer atașat pe lângă marile comandamente, cu misiunea specială de a transmite ordinele. Ordonanță de plată = dispoziție, ordin de plată a unei sume. Ordonanță prezidențială (sau, ieșit din uz, președințială) = măsură cu caracter urgent și provizoriu pe care președintele unei instanțe judecătorești o poate ordona, în cazuri excepționale, pentru evitarea unei pagube iminente și ireparabile sau pentru înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executări. ♦ (În trecut) Hotărâre, sentință judecătorească. ♦ (Înv.) Rețetă medicală. 2. (În vechea armată) Soldat atașat pe lângă un ofițer pentru servicii personale. 3. Aranjare, orânduire, organizare a elementelor unei opere de artă ale unei construcții etc. – Din fr. ordonnance. Vezi definitia »

CEFEÍDĂ s.f. (Astr.) Stea cu strălucire variabilă. [Pron. -fe-i-. / < fr. céphéide]. Vezi definitia »

TIFÓZĂ s. f. 1. stare febrilă, cu lâncezeală, în febra tifoidă. 2. boală microbiană, contagioasă, a păsărilor. ♦ ~ aviară = boală a puilor de găină datorată unui virus din grupul bacteriilor paratifice. (< fr. typhose) Vezi definitia »

LIBÚRNĂ s.f. Navă ușoară de război sau de transport. [< lat. liburna]. Vezi definitia »

CUARTADÉCIMĂ s. f. elem. cvartadecimă. Vezi definitia »