Definita cuvantului benedictin
BENEDICTÍN, -Ă, benedictini, -e, s. m. și f. 1. Călugăr (sau călugăriță) dintr-un ordin călugăresc întemeiat în secolul al VI-lea. 2. (La f.) Băutură spirtoasă cu gust dulce (preparată la început de benedictini). – Fr. bénédictin.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu benedictin
MARÍN, -Ă, marini, -e, adj. Care ține de mare2, care trăiește sau crește în mare2, care este produs de acțiunea unei mări2; caracteristic mării2, de mare2. ♦ (și substantivat, f.) (Pictură) care înfățișează un peisaj de mare2. ♦ Privitor la navigația pe mare2; maritim. Hărți marine. – Din fr. marin. Vezi definitia »
VAGÍN s.n. (Anat.) Canal care face legătura între vulvă și uter. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. vagin, cf. lat. vagina – teacă]. Vezi definitia »
MISOGHÍN s.m. v. misogin. Vezi definitia »
CIN1, cinuri, s. n. (Înv.) 1. (În societatea medievală) Poziție socială înaltă. ♦ Stare socială. 2. Ordin preoțesc sau călugăresc; tagmă. – Din sl. cinŭ. Vezi definitia »
FLORÍN s. m. 1. veche monedă de aur și de argint; fiorin. 2. gulden. 3. (în Anglia) monedă de 2 șilingi. (< germ. Florin, fr. florin) Vezi definitia »