Definita cuvantului benedictin
BENEDICTÍN, -Ă, benedictini, -e, s. m. și f. 1. Călugăr (sau călugăriță) dintr-un ordin călugăresc întemeiat în secolul al VI-lea. 2. (La f.) Băutură spirtoasă cu gust dulce (preparată la început de benedictini). – Fr. bénédictin.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu benedictin
HOMIN- elem. „om”. (< fr. homin-, cf. lat. homo, -inis) Vezi definitia »
FIN, -Ă adj. 1. Subțire, delicat. ♦ Mărunt. ♦ Curat, pur; neamestecat. 2. Foarte sensibil, delicat. ♦ Manierat, elegant, binecrescut. ♦ Subtil, ingenios; isteț, dibaci, șiret. [< fr. fin, it. fino]. Vezi definitia »
GORDÍN s. m. Soi autohton de viță de vie, cu boabele strugurilor ovoide, verzi-gălbui (cu puncte ruginii), folosit mai ales la producerea vinului. – Et. nec. Vezi definitia »
ASASÍN, -Ă, asasini, -e, s. m. și f. Persoană care omoară mișelește și premeditat pe cineva; ucigaș. – Fr. assassin. Vezi definitia »
ALBOIN, rege longobard (c. 560-572), întemeietorul statului longobard din Italia, cu capitala la Pavia. Vezi definitia »