BLIȚ s. n. 1. lampă electronică pentru fotografiere. 2. șah de 5 minute. (< germ. Blitz) Vezi definitia »

pepenúț, pepenúți, s.m. (reg.) pepene mic, pepenaș, pepenel. Vezi definitia »

BLIȚ s. n. Sursă de lumină proprie, intensă și de scurtă durată, cu care este prevăzut un aparat fotografic și care se aprinde simultan cu deschiderea obturatorului. ◊ Bliț secundar = bliț comandat pe cale optică de lumina blițului principal, asigurându-se o sincronizare perfectă. [Scris și: blitz] – Cuv. germ. Vezi definitia »

strelíț (-ți), s. m. – Soldat dintr-un corp de infanterie rusă. Sl. strĕlĭcĭ (Tiktin). Sec. XVIII. Vezi definitia »

LĂCULÉȚ, lăculețe, s. n. Lăcușor. – Lac¹ + suf. -uleț. Vezi definitia »