CULOÁRE s.f. 1. Senzație, impresie produsă asupra ochiului omenesc de radiațiile luminoase de diferite frecvențe; (curent) aspectul colorat al corpurilor; față. ◊ (Despre oameni) De culoare = care are pigmentația neagră, galbenă etc. ♦ (Fig.) Opinia unei persoane, a unui ziar, a unui partid politic etc. 2. Nuanță, ton. ♦ Fel de a evoca, de a descrie plastic pe cineva sau ceva. ◊ Culoare locală = reproducere exactă a fizionomiei sau a obiceiurilor unui popor, ale unei țări, ale unei epoci etc. 3. Materie, substanță colorantă; vopsea. 4. Fiecare dintre cele patru categorii de semne ale cărților de joc (pică, treflă, carou și cupă). [Pron. cu-loa-, var. coloare s.f. / < lat. color, cf. fr. couleur]. Vezi definitia »

SOLVENTÁRE s.f. Tratarea unui produs petrolier, ulei etc. cu un solvent, în vederea rafinării. [< solvent]. Vezi definitia »

RĂBOJÍRE, răbojiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a răboji și rezultatul ei. – V. răboji. Vezi definitia »

MEMORIZÁRE s. f. acțiunea de a memoriza; metodă de învățare pe dinafară a unor cunoștințe; exercițiu de memorare. (< memoriza) Vezi definitia »

RABATÁRE, rabatări, s. f. 1. (Mat.) Rotire a unei figuri plane în jurul unei drepte orizontale sau verticale din planul figurii. 2. Pliere, îndoire. [Var.: rabátere s. f.]. – V. rabata. Vezi definitia »