Definita cuvantului berechet
BERECHÉT, (1, 2) s. n., (3, 4) berecheți, s. m. 1. Belșug, abundență. ♦ (Adverbial) Din belșug, din abundență. 2. Noroc, fericire, prosperitate (neașteptată). Se mirau țăranii ce berechet i-a găsit (CREANGĂ). 3. Om care aduce belșug, noroc. 4. (Fam.) Pungaș, coțcar, potlogar. – Tc. bereket.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu berechet
FALÉT, faleturi, s. n. (Înv.) Atelaj compus din patru cai înhămați la o trăsură, cei doi cai dinainte fiind încălecați de câte un vizitiu. – Cf. falaitar. Vezi definitia »
acarét (acaréturi), s. n. 1. Accesorii, bunuri gospodărești. – 2. Unelte (mai ales agricole). < Tc. akarat, pl. de la akar „bunuri gospodărești” (Șeineanu, II, 7; Lokotsch 43). Vezi definitia »
mischét s. n. – Varietate de struguri tămîioasă. – Var. mișchet. Tc. misket, din per. mušk (Șeineanu, II, 261; Berneker, II, 62), cf. bg. misk. Vezi definitia »
STILÉT s. n. 1. pumnal cu lama triunghiulară, foarte subțire și cu vârf ascuțit. 2. mic tub de metal fin și flexibil, cu care se sondează o plagă sau se introduce un fitil într-o fistulă. 3. organ fin și ascuțit, la unele insecte. (< fr. stylet) Vezi definitia »
BURLÉT s.n. Burelet (1). [< fr. bourrelet]. Vezi definitia »