TAIGÁ s. f. formațiune vegetală din emisfera boreală, formată din conifere. (< rus. taiga) Vezi definitia »

OBLIGÁ vb. I. tr., refl. a (se) îndatora. ◊ a da, a lua asupră-și o sarcină, a (se) angaja. II. tr. a constrânge. (< lat. obligare, fr. obliger) Vezi definitia »

BEȘLI-AGÁ s. m. v. beșleagă. Vezi definitia »

îndurligá, îndurlíg, vb. I 1. (reg.) a toarce (când gros, când subțire); a îndruga. 2. (reg.) a spune vorbe fără rost; a îndruga, a pălăvrăgi. Vezi definitia »

iciagá, iciagále, s.f. (înv.) slujbaș la curtea domnească. Vezi definitia »