ȘERPUȘÓR, șerpușori, s. m. Plantă erbacee cu ramuri drepte, cu tulpina târâtoare, cu frunze mici, înguste, păroase și ascuțite, dispuse în formă de evantai (Lycopodium complanatum). – Șarpe + suf. -ușor. Vezi definitia »

RĂUVOITÓR, -OÁRE, răuvoitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care vrea răul cuiva, care manifestă rea-voință, plin de rea-voință. – Rău + voitor. Vezi definitia »

RUTIȘÓR, rutișoáre, s. n. (Bot.) ~ c) Thalictrum angustifolium; d) Thalictrum minus. (din rută² + suf. -ișor) Vezi definitia »

FOTOLÉCTOR s. n. (inform.) mașină periferică pentru citirea cu ajutorul unui sistem fotoelectric a informațiilor. (< fotolec/tură/ + -tor) Vezi definitia »

ÎNDRĂZNITÓR, -OÁRE, îndrăznitori, -oare, adj. (Rar) Care îndrăznește; îndrăzneț. – Îndrăzni + suf. -tor. Vezi definitia »