secundán, secundáni, s.m. (înv.) 1. elev din clasa a doua. 2. elev cu o situație școlară proastă. 3. persoană care ajută, sprijină pe cineva. 4. martor la un duel; secundant. Vezi definitia »

NĂZDRĂVÁN, -Ă, năzdrăvani, -e, adj. 1. (În mitologia populară; adesea substantivat) Înzestrat cu puteri supranaturale; spec. care are darul de a ști și prevesti ce se va întâmpla. 2. Extrem de priceput, de iscusit, de dibaci, de deștept; admirabil, nemaipomenit, extraordinar, grozav (de frumos, de interesant etc.). 3. Care se ține de pozne, care provoacă haz prin ceea ce spune sau face; glumeț, poznaș, ghiduș. [Var.: năzdraván, -ă, năzdrávăn, -ă, nezdrávăn, -ă adj.] – Ne- + zdravăn. Vezi definitia »

OCEÁN¹ [-CEAN] s. n. 1. întindere vastă de apă sărată care separă continentele. ◊ ~ planetar = ansamblul oceanelor și mărilor globului terestru. 2. (fig.) întindere nemărginită; imensitate. (< fr. océan, lat. oceanus, gr. okeanos) Vezi definitia »

caplán², capláne, s.n. (înv.) turban din piele de tigru. Vezi definitia »

CHILIÁN, -Ă, chilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a statului Chile sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține chilienilor (1) ori statului Chile, privitor la chilieni sau la statul Chile. [Pr.: -li-an – Var.: cilián, -ă s. m. și f., adj.] – Chile (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Chiliens. Vezi definitia »