ȚĂRẤNĂ, (2) țărâne, s. f. 1. Pământ sfărâmat mărunt. ♦ Pământul cu care se acoperă sicriul, cu care se umple groapa, mormântul. ◊ Expr. Fie-i țărâna ușoară! = (formulă folosită când se vorbește despre un mort) odihnească-se în pace! Praf și țărână = nimic. ♦ Stratul de la suprafață (sau de la mică adâncime) al pământului. ◊ Expr. A se așterne țărânii = a se întinde la pământ. 2. Fig. Trup neînsuflețit, oseminte; rămășițe pământești. [Var.: (reg.) țắrnă s. f.] – Țară + suf. -ână. Vezi definitia »

bortă, borte s. f. închisoare. Vezi definitia »

EPICICLOÍDĂ, epicicloide, s. f. Curbă plană descrisă de un punct al unui cerc care se rostogolește fără alunecare pe un alt cerc fix. – Din fr. épicycloïde. Vezi definitia »

CONTRAPÁGINĂ s. f. a doua față a unei foi scrise sau tipărite. (< contra¹- + pagină) Vezi definitia »

ALEXANDRU VLAHUȚĂ, com. în jud. Vaslui; 3.203 loc. (1991). Vezi definitia »