Definita cuvantului bifurca
BIFURCÁ, pers. 3 bifúrcă, vb. I. Refl. A se despărți în două ramuri. – Fr. bifurquer.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bifurca
CONVOCÁ vb. tr. a chema (oficial) într-un loc un grup de persoane, un corp constituit. (< fr. convoquer, lat. convocare) Vezi definitia »
REVOCÁ vb. tr. 1. a anula, a contramanda (un ordin, un decret etc.) 2. a destitui dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal. (< fr. révoquer, lat. revocare) Vezi definitia »
grandoare fantasmagorica termenul provine de la arhitectul Giovanni Battista Piranesi Vezi definitia »
ARNĂUȚEÁSCA s.f. art. – V. arnăuțesc (2) [DEX'98] Vezi definitia »
tehnica complexa de aranjare (tundere) a vegetatiei din spatiile verzi, in diferite forme (animale etc) Vezi definitia »