COMPLICÁȚIE s.f. Complicare; stare complicată; încurcătură. ♦ Agravare a unei boli prin apariția unor noi stări patologice. [Var. complicațiune s.f. / cf. fr. complication, lat. complicatio]. Vezi definitia »

ARHIVOTEHNÍE s. f. ramură a arhivisticii cu probleme științifice, juridice și practice ale selecționării, organizării și valorificării documentelor. (< arhivă + -tehnie) Vezi definitia »

SUPRAALIMENTÁȚIE s. f. alimentație mai bogată și mai consistentă decât cea normală; supranutriție. (după fr. suralimentation) Vezi definitia »

SEDIU DE POLIȚIE bază, curcănărie, polente, presă, Presa Mare. Vezi definitia »

păucălíe s.f. (reg.) om zănatic, smintit. Vezi definitia »