CULÁSTRĂ s. f. v. coraslă. Vezi definitia »

lávră (lávre), s. f. – 1. Comunitate sau mănăstire de călugări de rit oriental, care trăiesc în chilii individuale. – 2. Adunare zgomotoasă, hărmălaie, harababură. Ngr. λαύρα, parțial prin intermediul sl. (bg., rus., sb.) lavra (Tiktin; DAR; cf. Vasmer, Gr., 38). Sensul al doilea se datorează unei confuzii cu havră. – Der. lavriot, s. m. (călugăr care aparține la o lavră). Vezi definitia »

PIROLUZÍTĂ s.f. v. piroluzit. Vezi definitia »

ipsómă s.f. (înv.) anafură. Vezi definitia »

CITOGÉNĂ s.f. Genă din citoplasmă. [< fr. cytogène]. Vezi definitia »