CURÚL, -Ă adj. Scaun curul = scaun de onoare, încrustat cu fildeș, pe care stăteau consulul și înalții magistrați romani; magistratură curulă = magistratură care dădea dreptul la un scaun curul; edil curul = magistrat din vechea Romă, care se ocupa cu construcțiile. [< lat. curulis, cf. fr. curule]. Vezi definitia »

Unicul cuvant care te umple in gura Membrul de sub patura de natura dat Element bizar il are in pantaloni orice cacanar Un cuvant sumar care atarna greu baza evolutiei Din epoca de piatra spre epoca de fier Pare a fi taraie buca cu ochii reci Ai un setar de dinti demonstrativ te ineci 2 silabe de carne intre 2 palme am explicat cuvantul pula, Trecem mai departe. Vezi definitia »

ORÁCUL s. n. v. oracol. Vezi definitia »

centrul vechi al unui oras musulman Vezi definitia »

a pupa paharul expr. a bea. Vezi definitia »