Definita cuvantului binar
BINÁR, -Ă, binari, -e, adj. Compus din două unități, din două elemente. Aliaj binar. ◊ (Muz.) Subdiviziune binară = subdiviziune a unui timp în două, patru sau opt părți egale. ♦ (Despre plante) Cu organele dispuse câte două, câte patru, câte opt etc. – Fr. binaire (lat. lit. binarius).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu binar
LOCULÁR, -Ă adj. (Bot.) Care este împărțit în mai multe loji; care este închis în alveole. [Cf. fr. loculaire, cf. lat. loculus – locșor]. Vezi definitia »
IGNITUBULÁR, -Ă, ignitubulari, -e, adj. (Tehn.; despre cazane) Prevăzut cu un cilindru prin care trec mai multe tuburi străbătute de flacără pentru vaporizarea apei. – Din fr. ignitubulaire. Vezi definitia »
GRANDANGULÁR s.n. (Cinem.) Obiectiv de filmare cu distanță focală scurtă, caracterizat printr-un unghi de cuprindere mare și profunzime de claritate ridicată; superangular. [< fr. grand-angulaire]. Vezi definitia »
MULTICELULÁR, -Ă adj. pluricelular. (< fr. multicellulaire) Vezi definitia »
NEPROTOCOLÁR adj. v. INFORMAL (1). (În sociologie; despre relații sociale) Care se desfășoară în absența determinărilor și cadrelor instituționale, oficiale, formale; neoficial, neprotocolar, familiar. [DEX '98] Vezi definitia »