Definita cuvantului binecuvântare
BINECUVÂNTÁRE, binecuvântări, s. f. Acțiunea de a binecuvânta; formula rostită sau gestul făcut de preot când binecuvântează. ◊ Expr. A (sau a-și) da binecuvântarea = a fi de acord (cu ceva); a aproba.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu binecuvântare
PUPINIZÁRE s. f. montarea de bobine în serie într-un circuit de telecomunicații pentru îmbunătățirea transmisiei. (după fr. pupinisation) Vezi definitia »
ÎMBULZÍRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbulzi și rezultatul ei. – V. îmbulzi. Vezi definitia »
COMPROMÍTERE s.f. Acțiunea de a compromite și rezultatul ei; discreditare, primejduire; distrugere. [< compromite]. Vezi definitia »
ÎNNOROÍRE s. f. Acțiunea de a (se) înnoroi. – V. înnoroi. Vezi definitia »
ȘICANÁRE, șicanări, s. f. Acțiunea de a șicana și rezultatul ei. – V. șicana. Vezi definitia »