Definita cuvantului binecuvântare
BINECUVÂNTÁRE, binecuvântări, s. f. Acțiunea de a binecuvânta; formula rostită sau gestul făcut de preot când binecuvântează. ◊ Expr. A (sau a-și) da binecuvântarea = a fi de acord (cu ceva); a aproba.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu binecuvântare
MILONITIZÁRE s.f. Procesul de formare a milonitelor. [După fr. mylonitisation]. Vezi definitia »
CHIMIZÁRE (‹ chimie) s. f. Ansamblul reacțiilor și proceselor fizico-chimice prin care materii prime – utilizate convențional pentru alte scopuri, uzual drept combustibili – sînt convertite în produse chimice. Se supun c. țițeiul, gazele naturale, cărbunii, stuful, lemnul, paiele, sarea. Prin c. se obțin cauciuc sintetic, fibre sintetice și artificiale, materiale plastice etc. ♦ C. agriculturii = folosirea intensivă a îngrășămintelor chimice, insectofungicidelor, biostimulatorilor etc. în scopul creșterii eficienței agricole. Vezi definitia »
ANTISTATIZÁRE s. f. tratare a unui material din fibre sintetice cu o substanță antistatică. (< antistat/ic/ + -iza) Vezi definitia »
DESPĂRȚÍRE, despărțiri, s. f. Faptul de a (se) despărți. 1. Separare; momentul când cineva se desparte de altcineva sau de ceva; timpul cât cineva stă despărțit; despărțit1. 2. Divorț. 3. Diviziune, împărțire, segmentare. ♦ (Concr.) Despărțitură. ♦ (Înv.) Circumscripție (polițienească sau administrativă); p. ext. localul unde erau instalate birourile unei circumscripții. – V. despărți. Vezi definitia »
SCIZIONÁRE s.f. Acțiunea de a (se) sciziona și rezultatul ei; sciziune. [< sciziona]. Vezi definitia »