Definita cuvantului binecuvântat
BINECUVÂNTÁT, -Ă, binecuvântați, -te, adj. 1. (Cu sens bisericesc) Care a primit binecuvântarea cuiva. 2. Fig. Bogat înzestrat de natură. 3. (Despre lucruri) Care merită laudă (pentru acțiunea sa binefăcătoare). O ploaie binecuvântată. 4. (Despre cauze, motive etc.) Bine întemeiat, legitim. – V. binecuvânta.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu binecuvântat
RECLAMÁT, -Ă adj., s. m. f. (cel) denunțat justiției, inculpat, pârât. (< reclama) Vezi definitia »
CIUMÁT, -Ă, ciumați, -te, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Om) contaminat sau bolnav de ciumă. – Ciumă + suf. -at. Vezi definitia »
NITRÁT, nitrați, s. m. (Chim.) Azotat. ◊ Nitrat de argint = compus al azotului, folosit în medicină și în industria cernelurilor; azotat de argint. Nitrat de celuloză = nitroceluloză. – Din fr. nitrate. Vezi definitia »
GRUPÁT, -Ă, grupați, -te, adj. Care formează grupe; strâns (la un loc), adunat. – V. grupa. Vezi definitia »
CONCENTRÁT2, -Ă, concentrați, -te, adj. 1. Care are o concentrație mare. ◊ Furaje concentrate = nutrețuri de origine vegetală sau animală cu valoare nutritivă ridicată, bogate în proteine și cu procent redus de apă. 2. (Despre stil, limbaj) Concis. – V. concentra. Vezi definitia »